Bancuri POVESTI cu TÂLC

Corporatist de succes in zece pasi
Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi.
• Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi ca el.
• La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.
• Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
• După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
• Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.
• În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
• La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
• Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
• Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.

Intr-o dimineata, califul unei cetati vestite l-a vazut pe marele vizir prada unei strasnice tulburari. L-a intrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
- Ingaduie-mi, rogu-te, sa parasesc chiar astazi cetatea.
- De ce?
- Azi de dimineata, cand am strabatut piata ca sa vin la palat, am simtit o izbitura in umar. M-am intors si am vazut moartea uitandu-se tinta la mine.
- Moartea?
- Intocmai. Am recunoscut-o pe data, asa cum era imbracata in negru si cu un sal rosu. Este aici. Se uita la mine ca sa ma sperie. Pentru ca ma cauta, de asta sunt incredintat. Lasa-ma sa plec din oras tot acum. Am sa iau calul cel mai iute si diseara am sa fiu Samarkand.
- Era chiar moartea? Esti sigur?
- Cat se poate de sigur. Am vazut-o cum te vad. Sunt sigur ca era ea, asa cum stiu ca tu esti tu si si nimeni altcineva. Ingaduie-mi sa plec, rogu-te.
Califul, care tinea la vizir, l-a lasat sa plece. Omul s-a intors acasa, a inseuat cel mai bun cal si a iesit in galop printr-una din portile orasului, indreptandu-se spre Samarkand.
Ceva mai tarziu, califul, manat de un gand tainic, a hotarat sa se deghizeze, cum facea cateodata, si sa iasa din palat. S-a dus singur in piata cea mare, s-a pierdut in zarva targului, s-a uitat dupa moarte, a zarit-o si a recunoscut-o. Vizirul nu se inselase. Era chiar moartea, inalta si slaba, invesmantata in negru, cu chipul pe jumatate acoperit de un sal de bumbac rosu. Umbla de colo colo prin piata fara sa fie bagata in seama, atingand usor cu degetul umarul unui negustor care-si insira marfa pe tejghea ori bratul unei femei purtand o legatura de frunze de menta, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre ea.
Califul s-a indreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut pe data, cu toate ca era deghizat si s-a inclinat in semn de respect.
- Am sa te intreb ceva, i-a spus incet califul.
- Te ascult.
- Marele vizir este un barbat inca tanar, in plina putere, harnic si dupa cate stiu, cinstit. De ce azi de dimineata, cand venea la palat, l-ai impins si l-ai speriat? De ce te-ai uitat urat la el?
Moartea a parut usor surprinsa si i-a raspuns califului:
- Nu voiam sa-l sperii. Nu m-am uitat urat la el. Doar ca, atunci cand ne-am intalnit intamplator in multime si l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el s-a gandit poate ca il amenint.
- De ce mirare?
- Fiindca, a raspuns moartea, nu ma asteptam sa-l vad aici. Am intalnire cu el diseara la Samarkand.

Banc adaugat de: Albinuta

Pe cand era copil, Nastratin s-a intalnit pe strada cu un vecin care se intorcea, calare pe magar, dintr-o calatorie. Omul l-a salutat, l-a intrebat ce era nou prin mahala si, in mod special, ce mai facea pisica lui, o pisica roscata la care tinea foarte mult.
- A, pisica ta a murit, i-a spus Nastratin.
- E o veste foarte trista, nu puteai sa mi-o spui mai pe ocolite?
- Si cum ar fi trebuit sa ti-o spun?
- Puteai sa-mi spui, de pilda: "Era foarte cald, pisica ta a vrut sa se plimbe pe acoperis, dar tigla era fierbinte, pisica a sarit, a alunecat, a vrut, saraca, sa se agate de streasina si a cazut..." Ceva de genul asta! Ca sa am timp sa ma pregatesc!
- Te rog sa ma ierti, i-a spus tanarul Nastratin.
- Ei, asta e, a spus vecinul. E trist, dar ce pot sa fac? biata pisicuta...Mai bine spune-mi: ce face scumpa mea sotie?
- A, da, tocmai voiam sa-ti spun, era foarte cald, sotia ta a vrut sa se plimbe pe acoperisul-terasa, ca sa se racoreasca...

Banc adaugat de: Albinuta

Intr-o zi, lui Nastratin i s-a furat magarul, tovarasul lui de-o viata. A fagaduit o rasplata celui care ii va aduce magarul. Degeaba. Nu s-a aratat nimeni. Nastratin s-a pornit apoi pe amenintari. A dat de veste ca, daca nu i se va aduce inapoi magarul, va face ce a facut si tatal sau, fara sa spuna ce. Ce-o fi o fi.
A doua zi, hotul s-a infatisat la Nastratin si i-a inapoiat magarul. I-a marturisit ca fusese speriat de amenintare: "Am sa fac ce a facut si tatal meu." L-a intrebat, asadar, pe Nastratin:
- Ai fi facut, intr-adevar, asa?
- Fara indoiala.
- Dar ce a facut tatal tau?
- A cumparat alt magar.

Banc adaugat de: Albinuta

O poveste spaniola spune ca un barbat sarac si vaduv, isi crestea cu greu cei doi fii. Unul din fii avea o fire vesela si optimista. Vedea intotdeauna partea luminoasa a vietii. Celalalt, dimpotriva, era mereu posomorat, bantuit de ganduri negre, incapabil sa se bucure de ceva.
Cum se apropia Craciunul, tatal s-a intrebat ce daruri le putea oferi fiilor sai. Si-a scos putinele economii de la banca, a mai imprumutat ceva de la vecini si a cumparat, de ocazie, un ceas pentru fiul sau pesimist.
Nu-i ramanea nimic ca sa-i cumpere cadou celuilalt fiu si atunci, mergand pe strada, a vazut un magar lasand o balega in urma lui.
A cules de jos balega, a impachetat-o cat mai frumos in staniol gasit intr-un cos de gunoi, a legat pachetul cu panglica rosie si l-a pus sub bradul de Craciun, alaturi de ceas, care era si el impachetat.
In seara de Craciun, fiul cel pesimist, si-a deschis pachetul, a gasit ceasul si l-a pus la mana, fara sa arate vreo bucurie.
- Ei, l-a intrebat a doua zi o vecina, ai vazut ceasul pe care ti l-a cumparat tatal tau? Te bucuri de cadoul tau?
Baiatul a clatinat din cap. Nu, nu se bucura.
- Dar de ce? a intrebat vecina.
- Pentru ca , a spus el cu tristete, de fiecare data cand ma uit la el, vad secundele care trec, minutele si orele. Vad cum timpul ce-mi ramane de trait se scurteaza si cum ma apropii de moarte.
- Dar tu? l-a intrebat vecina pe celalalt baiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal! a raspuns el voios.
Si a adaugat:
- Numai ca, intre timp, a plecat!

Banc adaugat de: Albinuta

Femeia este minunată pentru că știe te facă să ai nevoie de ea. De exemplu, prima oară când a venit iubita mea la mine acasă, urma să ne uităm la un film. Înainte de a face asta, mi-a zis să merg eu până la market să cumpăr niște popcorn, sucuri și chestii din genul ăsta și, între timp, ea va face ceva de mâncare.
M-am întors după vreo 45 de minute și când am intrat pe ușă, camera parcă arăta altfel. Făcuse curățenie. ”Bine, bă, dar curățenie tu nu îți faci?” veți întreba. Îmi fac, dar nu cu mână și ochi de femeie. Ea simte praful și cojile de semințe de după pat. Problema este că tu, ca bărbat, nu știi că nu e curățenie pentru că nu știi cum ar trebui să arate rezultatul final. Când dai tu cu mătura mizeria sub covor, speli două vase și dai cu mopul în două camere din trei mișcări, ți se pare că totul strălucește ca în reclama de la Mr. Proper și în capul tău cântă melodia ”We are the champions”. Ea îți dezvăluie cum ar trebui să arate, de fapt, camera aia și îți place. Și e normal să îți placă pentru că e mai confortabil să stai în rai decât într-un sac de aspirator.
Apoi ea pleacă. Și rămâi tu în camera ta curată pe care nu știi să o păstrezi în aceeași manieră. Faci mizerie, iar după aia faci tu curățenie. Problema este că acum știi cum trebuie să arate rezultatul final și oricât de mult te-ai chinui, nu va ieși la fel. Și după ce ți-a resetat amintirile, ți-a arătat calea cea justă și te-a făcut să guști ambrozie, stă liniștită și așteaptă să o suni și să îi spui să vină.
Și vine. Și nu mai pleacă.

Un rege viziteaza o inchisoare, porunceste sa fie adusi in fata lui toti detinutii, unul cate unul si le pune, chiar el,aceeasi intrebare:
- Spune-mi, de ce ai fost intemnitat? Ce nelegiuiri ai facut?
Iar toti raspundeau:
- Dar n-am facut nimic! N-am comis nici o crima, maria ta! Sunt nevinovat! Sunt aici din greseala! Sunt victima unei nedreptati!
Fireste, regele nu crede o vorba din ce spun ei. Ghiceste usor cat de lipsite de sinceritate sunt toate aceste proteste.
Totusi, unul dintre detinuti ii spune:
- Maria ta, e adevarat, am comis o faradelege si merit sa fiu aici. Am furat si am fost violent. Le-am facut rau semenilor mei, recunosc. Noaptea nu pot sa dorm si ma rod remuscarile.
Regele cheama paznicii si striga:
- Eliberati-l pe acest criminal! Imediat! Nu care cumva sa-i corupa pe toti sarmanii nevinovati care se afla aici!

Banc adaugat de: Albinuta

O poveste evreiasca spune ca un sarac a gasit odata o punga cu 500 de ruble, suma care, la vremea respectiva, era o mica avere. Afland ca omul cel mai bogat din sat isi pierduse punga si ca oferea aducatorului 50 de ruble recompensa, omul i-a dus punga.
Bogatanul a numarat banii din punga, s-a incruntat si a spus saracului:
- Mda, vad ca te-ai servit deja. In punga mea erau 550 de ruble, iar acum nu mai sunt decat 500. Asa ca nu-ti mai datorez nici o recompensa.
Saracul, furios, l-a insfacat pe bogat si l-a dus in fata rabinului, unde fiecare si-a povestit versiunea lui. Rabinul i-a vorbit mai intai celui bogat:
- Sunt convins ca spuneti adevaraul, i-a spus el. Un om ca dumneavoastra nu ar putea sa minta.
Bogatul incepe sa se bucure si saracul sa se indigneze, cand rabinul s-a intors spre acesta din urma si i-a intins punga, spunandu-i:
- Tu, pe de alta parte, esti un om cinstit. Daca erai necinstit, ai fi pastrat punga.
Apoi, intorcandu-se iarasi catre bogatan, a incheiat:
- Prin urmare, punga pe care a gasit-o el nu este a dumneavoastra. Asa ca poate sa o pastreze pana cand i-o va cere adevaratul proprietar.

Banc adaugat de: Albinuta

O fata din Mandapur, pe cat de frumoasa, pe atat de isteata, se plimba prin gradina, unde intalneste un tanar care se indragosteste de ea pe loc, o apuca de mana si-i spune:
- Daca nu vrei sa ma iubesti, am sa ma omor, fiindca nu mai am de ce trai.
Tanara, care are o inima curata, ii da crezare. Nu-l iubeste (pentru ca trebuie sa se marite peste cinci zile), dar nu doreste sa-l vada mort, pentru ca moartea, crede ea, este tot ce poate fi mai rau. Se cearta astfel o vreme, tanarul o tine una si buna, astfel incat, fata, care se numeste Madanesa, face un juramant:
- Ma marit peste cinci zile. Indata dupa nunta, am sa vin la tine si am sa fac tot ce doresti. Apoi ma voi intoarce la sotul meu.
Dupa nunta, tanara mireasa i-a spus barbatului ei despre intamplare si despre juramant. Dupa o cearta aprinsa, barbatul s-a lasat induplecat. Tanarul nu trebuie sa moara cu nici un pret. O lasa, asadar, pe tanara sa nevasta sa mearga la el.
Tanara se imbraca frumos, se parfumeaza, isi pune podoabe scumpe si pleaca, in toiul noptii. Pe drum intalneste un hot care se opreste la vederea bijuteriilor sclipitoare.
- Incotro? o intreaba el pe tanara femeie speriata.
- Ma duc sa imi vad iubitul.
- Ai de mers drum lung; cine te insoteste?
- Kama, zeul iubirii, este langa mine. Nu-mi lua podoabele. Am sa ti le dau la intoarcere, iti fagaduiesc.
Hotul o lasa sa plece. Femeia ajunge la tanarul indragostit, pe care il gaseste dormind si-l trezeste. Barbatul, naucit, nu pare sa o recunoasca. Se vede, asadar, nevoita sa-i aduca aminte despre intalnirea lor, dragostea lui fulgeratoare si fagaduiala pe care i-o facuse.
- M-am maritat chiar azi, ii zice femeia. Poti face cu mine ce doresti.
- Si i-ai povestit barbatului tau? intreaba tanarul, care nu conteneste sa se minuneze( fiindca nu se astepta, fireste, ca Madanesa sa-si tina fagaduiala).
- I-am povestit totul si mi-a ingaduit sa vin la tine.
Tanarul a stat pe ganduri o clipa, apoi a grait astfel:
- Povestea asta aduce cu o podoaba fara vesminte, cu o mancare fara unt, cu un cantec fara melodie. Tot asa cum vesmintele murdare manjesc frumusetea si cum mancarurile proaste slabesc puterile, o sotie necredincioasa isi poate lasa barbatul fara viata, iar un fiu neascultator isi poate nenoroci parintii. O femeie nu-si dezvaluie niciodata gandurile pe de-a-ntregul. Nu destainuie nimanui ceea ce-i sta pe limba. Nu spune tot ce face. Va fi mereu pentru barbati un lucru de mirare, dar vrednic de cinste.
- Nu inteleg prea bine ce spui, zice Madanesa. Vrei cumva sa imi arati ca nu ma mai doresti?
- Nu de tine este vorba, spune tanarul. Nu doresc femeia altuia.
Madanesa porneste spre casa. Se intalneste din nou cu hotul, care se minuneaza ca se intoarce atat de repede. Ea ii povesteste cum tanarul a alungat-o. Hotul incuviinteaza pe deplin purtarea acestuia si o lasa sa plece, cu podoabe cu tot. 
Femeia ajunge acasa. Ii povesteste totul barbatului. Acesta nu-i arata nici un strop de iubire, nici de recunostinta, ci spune numai atat:
- Frumusetea unei pasari sta in cantec. Frumusetea unei femei sta in credinta fata de barbatul ei. Frumusetea unui barbat urat sta in multimea lucrurilor pe care le stie. Frumusetea unui intelept sta in suferinta pe care o indura, impacat cu soarta.
Povestea ajunge la urechile regelui Birbal, care o asculta cu mare atentie. La sfarsit, povestitorul il intreaba:
- Care dintre cei trei barbati este cel mai vrednic de lauda?
Iata ce a raspuns regele:
- Vazand ca nevasta lui si-a daruit inima altui barbat, sotul, in loc s-o opreasca, a lasat-o sa plece. Prin urmare, dragostea lui a slabit. Tanarul, care o si uitase pe aceea pentru care se aprinsese cu cinci zile mai devreme, a alungat-o, zicand ca nu este cinstit ce face, dar de fapt se temea de barbatul ei si de judecata mea.
Si a incheiat:
- Cat despre hot, nu vad de ce ar fi lasat-o sa plece fara sa-i ia podoabele. Chiar nu vad de ce. Hotul este, asadar, mai vrednic de lauda decat ceilalti doi.

Banc adaugat de: Albinuta